Componente Electronice Pasive

Componentele electronice pasive sunt elemente de circuit care nu au capacitatea de a amplifica semnalele electrice, în contrast cu componente active precum tranzistoarele sau amplificatoarele. Aceste componente își modifica comportamentul electric în funcție de semnalele de intrare, fără a adăuga energie suplimentară circuitului. Principalele categorii de componente electronice pasive includ rezistoarele, care opun rezistență curentului electric; condensatoarele, care stochează sarcini electrice într-un câmp electric; și bobinele (inductoarele), care generează un câmp magnetic atunci când trece curentul prin ele. Aceste componente sunt fundamentale în construcția circuitelor electronice și sunt utilizate pentru controlul și modelarea semnalelor în diverse aplicații, de la filtre audio până la circuite de alimentare și tranzacții de semnal analogice.

Rezistoarele sunt componente electronice pasive esențiale, concepute pentru a opune rezistență fluxului de curent electric într-un circuit. Acestea sunt dispozitive cu doi conectori care limitează trecerea curentului prin ele, generând o cădere de tensiune proporțională cu intensitatea curentului care le traversează, conform legii lui Ohm. Rezistoarele sunt folosite pentru a controla și a limita curentul într-un circuit, a diviza tensiunea, a furniza o încălzire controlată sau pentru a ajusta nivelurile de semnal într-un circuit electronic. Disponibile într-o gamă variată de valori de rezistență, rezistoarele sunt utilizate într-o diversitate de aplicații, de la electronica de consum până la sistemele industriale, și joacă un rol crucial în proiectarea circuitelor electrice.

Ecuația caracteristică rezistorului este dată de legea lui Ohm:

$$ R = \frac{U}{I} = \frac{U(t)}{\frac{dQ(t)}{dt}}$$

Unde:

• $R$ este o constantă specifică rezitorului, numită rezistență și se măsoară în Ohmi ($\Omega = kg \times m^2 \times s^{-3} \times A^{-2}$). Constantă e puțin exagerat, deoarce în practică această mărime variază cu temperatura, umiditatea, nivelul de radiație și tensiunile mecanice, electrice sau chimice din mediul în care vei folosi rezistorul. Uneori aceste variații sunt benefice, dând naștere senzorilor rezistivi. De cele mai multe ori însă, ignorându-le, ai toate șansele ca un proiect să fie compromis.
• $U, U(t)$ este diferența de potențial regăsită între terminalele rezistorului. Se măsoară în Volți ($V = kg \times m^2 \times s^{-3} \times A^{-1}$). Am folosit $U(t)$ pentru a evidenția că aceste relații funcționează și în condiții de neechilibru.
• $I, I(t)$ este intensitatea curentului electric care parcurge rezistorul. Unitatea de măsură este Amperul ($A$).
• $dQ(t)$ este variația sarcinii electrice traversând rezistorul. Se măsoară în Coulombi ($C = A \times s$)
• $t$ este momentul în timp - dacă vrei, un timestamp, iar $dt$ este lungimea intervalului de timp observat, ambele măsurate în secunde ($s$).